Anders Fogh Rasmussen, secretarul general al Aliantei Nord-Atlantice, a fost primit pe 16 decembrie la Moscova de Serghei Lavrov, seful diplomatiei ruse. Rasmussen are dificila misiune sa-i convinga pe rusi sa dea liber convoaielor militare spre Afganistan.

Secretarul general al NATO era optimist cand a salutat ”un nou moment de pornire” in relatiile cu Federatia Rusa, dupa invadarea Georgiei. “Eu cred ca aceasta toamna a marcat un nou punct de plecare in relatiile noastre. Avem probabil si dezacorduri in unele domenii, dar aceste aspecte nu vor eclipsa interesele noastre comune in mai multe probleme fiindca trebuie sa facem fata acelorasi amenintari pentru securitatea comuna. Acesta este obiectivul meu: sa gasim o modalitate de cooperare practica pentru a combate aceste amenintari”, a explicat Anders Fogh Rasmussen.

Lavrov doreste normalizarea relatiilor

“Moscova este foarte interesata in normalizarea relatiilor dintre Rusia si NATO. Raman, desigur, si multe probleme fata de care pozitiile noastre se mentin divergente, dar nu avem motive sa dramatizam”, a precizat Serghei Lavrov. Nu se va semna nici un acord pe durata vizitei lui Rasmussen la Moscova, asa ca se va multumi sa se intoarca de la Moscova cu “un acord verbal”, noteaza “Kommersant”. Secretarul general vrea sa extinda tranzitul terestru de materiale si tehnica de lupta spre frontul talibanilor din Afganistan. Un asemenea acord este deja semnat de Statele Unite si Rusia. “Transportul de materiale nemilitare se efectueaza deja, dar NATO ar vrea sa extinda aria de tranzit cu materiale militare, adica arme si munitii”, a explicat, pentru Reuters, un diplomat rus, care a dorit sa ramana anonim. NATO si Rusia anuntasera pe 4 decembrie, la Bruxelles, relansarea cooperarii lor dupa inghetul produs de invazia noii Armate Rosii in Georgia, din august 2008. Dupa dicutiile cu Lavrov, au urmat convorbirile cu premierul Vladimir Putin si cu presedintele Dmitri Medvedev.

Moscova nu si-a schimbat obiectivul strategic

La 60 de ani de la infiintare, Alianta Nord-Atlantica este nevoita sa ceara acest favor din partea principalului dusman din perioada Razboiului Rece. Multi sustin ca Rusia nu mai este ce a fost, dar obiectivele ei strategice nu s-au modificat radical: refacerea imperiului prin folosirea colonistilor rusofoni din toate ex-republicile sovietice, prin exercitarea unor mari presiuni in ce priveste satisfacerea necesarului de energie pentru fiecare din aceste tari, dar si prin intermediul bazelor militare, mentinute pe teritoriul statelor-satelit chiar si fara acordul lor, cum se intampla in Republica Moldova. Un clenci teribil este oferit pe tava Rusiei de criza economica mondiala, care loveste fara mila tocmai aceste tari in curs de eliberare nationala. Fiindca Uniunea Europeana si Statele Unite nu au suficiente resurse pentru a sprijini asemenea economii prabusite sau nu vor s-o faca suficient de consecvent, Moscova ofera credite care vor pune in pericol suveranitatea tarilor eliberate dupa implozia Uniunii Sovietice.

Riscuri comune obliga regandirea securitatii

Pentru Admninistratia Obama (deci si pentru NATO), pariul din Afganistan este foarte important. America nu poate pleca de-acolo ca din Vietnam. Talibanii au insa in spate incrancenarea pastunilor si radicalismul islamistilor din toata lumea musulmana. Rusia insasi este extrem de vulnerabila in partea de sud din acelasi motiv, iar daca raporturile celor doua mari puteri nu se vor construi onest de ambele parti, situatia din perioada razboiului cu mujahedinii se poate repeta, dar acum pe teritoriul Federatiei Ruse. Este suficienta o usoara schimbare de tactica la Washington, dar, desigur, un asemenea scenariu ar putea parea diabolic pentru lumea contemporana. Stabilizarea

Afganistanului este cheia spre Asia Centrala si spre nodul gordian din jurul Iranului.

Rusia isi continua mutarile de blindare a sferelor de influenta, de parca s-ar pregati pentru al treilea razboi total. Pe 15 decembrie, Republica Nauru, situata pe o insulita de numai 24 de kilometri patrati, a recunoscut independenta Abhaziei si a stabilit “relatii diplomatice” cu Osetia de Sud, provincie care face parte totusi din Georgia. Evident ca o asemenea atitudine nu poate fi acceptata de partenerii din NATO, dar Moscova se prevaleaza de un precedent provocat de Statele Unite: recunoasterea independentei provinciei Kosovo din Serbia.

O mare provocare pentru Statele Unite(si mai ales pentru Israel) o constituie Iranul, desi nu cred ca aceasta tara va ataca vreodata un alt stat. Teheranul se apara in felul lui si a gasit drept partener consecvent Rusia, care i-a construit uzine atomice si i-a oferit rachete S-300. Pe 16 decembrie, Iranul a efectuat un test cu racheta de raza lunga Sedjil-2, care poate lovi tinte situate la 2.000 de kilometri distanta. Este o performanta mai buna decat cea a rachetei Sahab. Cu asemenea arme, Teheranul ar putea controla Golful Persic. Trebuie sa luam cu rezerva cuvenita astfel de informatii fiindca tot asa de inaltator se vorbea si despre glorioasa armata a lui Saddam.

O alta mutare: apropierea de Azerbaidjan

Tot pe 16 decembrie, Ambasada Romaniei din Azerbaidjan a organizat o conferinta cu tema “NATO, la a 60-a aniversare: Viziunea unor state membre asupra rolului NATO”. Conferinta se inscrie in cadrul actiunilor derulate pentru marcarea celor 60 de ani ai Aliantei. Scopul conferintei a fost de a prezenta participantilor din Azerbaidjan impactul pe care Alianta l-a avut asupra dezvoltarii democratice si prospere a membrilor sai, precum si de a sublinia importanta respectarii angajamentelor asumate in procesul apropierii Azerbaidjanului de NATO. Au venit la Ambasada Romaniei de la Baku reprezentanti ai MAE azer, de la Scoala Internationala NATO din Azerbaidjan, ambasadori ai statelor membre NATO. Ambasadorii Greciei, Norvegiei, Poloniei, Romaniei si Turciei au prezentat contributia Aliantei la asigurarea securitatii internationale si implicatiile statutului de membru NATO. La 1 ianuarie 2009, Romania a preluat mandatul de Ambasada-Punct-de-Contact NATO in Azerbaidjan pentru perioada 2009-2010.

Ambasadele - puncte-de-contact NATO in statele partenere au un rol important in derularea relatiei dintre Alianta si statul respectiv, care include un sprijin in derularea activitatilor NATO, in special a celor de diplomatie publica, in plan local, precum si intreprinderea demersurilor necesare in vederea asigurarii unui canal de comunicare pentru politicile NATO in statul partener. Nu este lipsit de semnificatie nici faptul ca negocierile de la Moscova au loc dupa ce Washingtonul a decis instalarea noului scut antiracheta in Romania si Bulgaria, masura pe care Kremlinul a respins-o.

Citeste tot articolul in Gardianul

de Horia Ghibutiu