Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri prezidenţiale, Crin Antonescu ar fi cotat, sunt convins, cu prima şansă. Este singurul prezidenţiabil din 2009 care, probabil, va candida şi în 2014.

Mai mult, nici PSD, nici PDL nu par preocupate de aşa planuri pe termen lung. Din acest punct de vedere, Congresul PNL de sâmbătă l-a lansat deja în cursă pe Antonescu, cu mult timp înaintea celorlalţi posibili competitori. Dar până la alegerile prezidenţiale mai e suficient timp fie pentru consolidearea acestei poziţii, fie pentru şubrezirea ei iremediabilă.

Două vorbe despre discursul acid anti-Băsescu: există încă o foarte bună parte a electoratului care rezonează cu acest tip de discurs. Dar atacul la Băsescu va pierde din impact pe măsură ce ne vom apropia de anul prezidenţialelor. Ce poate face Crin Antonescu, Realesul? Eu cred că are două opţiuni.

Prima opţiune este aceea ca, văzut cu sacii în căruţă, să stea şi să aştepte. Lu crurile în ţară se deteriorează pe zi ce trece. Guvernul Boc aleargă, nu ştie nici el unde, cu şire turile legate. În mod normal, PDL va avea parte de o scădere naturală şi, potrivit principiului vaselor comunicante, ceea ce va fi cu minus la PDL se va contabiliza cu plus la PSD şi PNL.

Nu e mare filosofie ca partidele din opoziţie să-şi împartă frăţeşte zestrea scăpată de PDL. Dar nici nu e ceva pe care să te poţi baza numaidecât.

A doua opţiune e ceva mai complicată şi implică apariţia pe scena politică a unui Crin Antonescu „24 de ore din 24”. Ca să rămânem la cifre, cred că numai alegând această opţiune partidul Crin Antonescu poate spera să ajungă, peste 1.000 de zile, la cota 30%. Înseamnă nu doar a aştepta ca guvernul Boc s-o tot dea în bară; înseamnă a participa, a ieşi la bătaie 24 de ore din 24.

În ţara asta se fac atâtea lucruri aiurea încât sunt subiecte zi de zi. Cu o aşa listă, pardon, echipă puternică, precum cea pe care o are la dispoziţie, Crin Antonescu are o şansă. Asta însă numai cu condiţia să exprime poziţii pertinente, argumentate şi foarte prompte. Cu alte cuvinte, dacă partidul Crin Antonescu este, aşa cum am înţeles eu, un proiect anti-bla bla, atunci mă aştept, de exemplu, ca liberalii să aibă un punct de vedere bine articulat(şi să-l exprime convingător!) în legătură cu disponibilizările de la CFR.

Presupun că

măsura la care recurge acum guvernul Boc e necesară, dar nu e, desigur, suficientă. A da, pur şi simplu, nişte oameni afară, ca să mai bifezi ceva din „contractul” cu FMI, fără să vii cu un plan de eficientizare a mamutului, e doar un alt amatorism al guvernului, o reacţie costisitoare şi fără urmări previzibil sănătoase.

Un partid de opoziţie puternic trebuie să găsească modalităţile prin care să transmită clar aceste lucruri şi, cum tot vorbim despre un guvern din umbră credibil, să spună cum trebuie făcut. Fireşte, oricât de integratoare i-ar fi noua doctrină şi oricât de tentantă (electoral) ar fi apucătura, PNL Crin Antonescu nu trebuie să cadă în capcana de a ataca această măsură, şi altele asemenea, de pe poziţii social-democrate.

Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri, pre şedintele Crin Antonescu ar fi votat aşa cum s-a votat în 1996 şi în 2004: de dragul schimbării. Nu ştiu însă dacă, atunci când vor avea loc alegeri „pe bune”, românii vor mai ieşi la vot, „din sictir”, şi în anul 2014.

Mi-e teamă, pentru liderul absolut al PNL, că ar putea risca să iasă pe locul al doilea (sau al treilea), chiar şi în eventualitatea în care Traian Băsescu nu va reuşi să-şi găsească un succesor competitiv şi PSD nu va ieşi din criza adâncă în care a adormit. E periculos să te amăgeşti că românii vor vota doar aşa, din decenţă, cu un candidat mai „spălat”, cu un partid care pune în locul show-ului discuţii ceva mai elevate.

Vrând-nevrând, Crin Antonescu a intrat în joc. Reacţia adversarilor politici arată că se tem de el. Dar mai e mult până departe.

Sursa:Evenimentul Zilei

Arhiva de editoriale